Te urăsc, iubitule.


Așa e viața mea. O tristețe mascată în zâmbete și bucurii. Tu o faci să fie așa. Tu, scumpule. Încă îti simt acel miros de cireșe amare amestecat cu ceva esență de ciocolată, dar pentru a fi complet totul trebuie caramelizat. Îmi complici existența. Complici tot ceea ce sunt, sau ceea ce credeam că sunt. Sub fața ta dulce se ascunde un mic demon distrugător de suflete efemere? Nu cred asta. Nu vreau să cred asta. Nu are sens. Ești prea bun pentru lumea asta egoisă, sau cel puțin așa vreau să fi. Să plang? Nu draga mea micuță, eu nu plang. Eu doar sufăr în tăcere și chiar nu o să am nevoie de șervețele. Partea orgolioasă din mine spune asta, cea sensibilă nu mai spune nimic. Ai gropițe. Le ador. Știi ceva? Ești enervant de adorabil…pepsi fără zahăr ce ești. Te urăsc, iubitule.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s