Noi + factori necunoscuți -> eu și tu


              Cineva mi-a spus odată să dau frâu liber sentimentelor, dar tot acel cineva mi-a spus să am o limită.
           

                  Încă îți mai simt buzele pe fruntea mea, înca mai simt mâinile tale între ale mele și încă mă mai apasă acel ” Adio!” al tău…
                 Îmi aprind o țigară. Mă contaminez din nou, cu bună știință. O aprind și pe următoarea. Nicotina îmi maltratează globulele roșii și albe. Ea, ea e cea care îmi conduce viața. Ea e cea care îmi va defini ridurile feței.
                Iubirea pentru tine m-a distrus, dar lipsa ta mă distruge din ce în ce mai mult, până în adâncul celei mai minuscule molecule ale organismului meu. Îl voi antrena în așa fel încât să fie rezistent la tine, la fel cum enterobacteria este rezistentă la un anumit antibiotic, o să te respingă cu cel mai mare orgoliu și cu cea mai sticloasă mândrie văzută vreodată.
                 În scurt timp, totul se va metamorfoza și va deveni cenușă și se va pierde, la fel cum eu te-am pierdut pe tine, la fel cum tu m-ai pierdut pe mine, la fel cum lumea ne-a pierdut pe noi. Noi… pronume, persoana I, plural. Două persoane, două suflete, doua organisme pe care nici măcar ei nu le înțelegeau, dar aveau un lucru în comun: iubirea, pură și inocentă, sau nu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s