salvează-mă


acum te simt mai tare ca niciodată. ești aici, în cel mai mic țesut al meu, mestecându-mi femurul. o brutalitate neașteptată pune stăpânire pe ființa ta. îmi rupi mușchii striați cu o sete vulcanică. îmi smulgi pleoapele la fel cum obișnuiam să rup petalele florilor. ești un monstru, ai devenit un monstru.

sângele îmi este încă pompat, iar aorta o ia razna. da..ai secționat și acea aretră.

îți aduci aminte cum împărțeam fiecare pufulete din pungă? așa îmi rupi acum coastele, una câte una…în jumătăți perfect simetrice. ce ai de gând? nu m-ai rănit destul?

ajungi la față…oasele feței sunt cele mai ușor de străpuns. îmi zdrobești mandibula cu cea mai delicată armă… mâna ta. chiar ești un monstru.

Imagefie ca mila și inocența să nu te fi părăsit acum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s