adâncimi abisale


mi-ai amputat celulă cu celulă din fiecare sentiment de bine care te definea. nu așa trebuia să se întâmple. nu acum. 

asta a fost tot? viscerele mi-au luat-o razna, cometa dezamăgirii își face loc pe cerul Universului meu. ți-am dat ceva mai valoros decât cuvinte, ți-am dat fapte și simțiri, iar tu…tu nu ai apreciat nimic. 

îmi lipseau lacrimile, dar tu ai știut cum să le aduci înapoi. și nu sunt puține. 

 

te-am iubit, te-am adorat, ți-am creat cel mai special loc…vei fi mereu acolo, pe strada dintre comic și dramatic și niciodată nu vei avea curajul să o traversezi. 

să nu aștepți minuni de la luna septembrie”- stai liniștit, nu mai aștept nici o minune.

Image

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s