ființă, ființă…


acum ceva timp am auzit o afirmație care m-a pus puțin pe gânduri: ” Cine face totul, face nimic, deoarece ființa este nimic.

am gândit-o, am analizat-o, am întors-o și reîntors-o. și am ajuns la concluzia că sunt într-u totul de acord.

încearca să te compari cu forța naturii…ești nimic. încearcă să te compari cu puterea cromatică a lumii ce te înconjoară…ești nimic. încercă să te compari cu puterea sentimentelor născute și nenăscute…ești nimic. și în final, încearcă să nu te compari…ești tot nimic.

ființa este de fapt un vid, căruia cineva, ceva, o forța, un gând, o iluzie.. îi dă o anumită perioadă de suflare, de viață…dacă vrei să o numim așa. în aceea perioadă ființa tinde să creadă că este ceva, că are un rol, că totul se întâplă cu un motiv, dar eu nu cred asta. după ce ființa ajunge din nou în vid, ea nu mai are nici o relevanță, nimic din ce a făcut, a spus, a văzut, a auzit, a simțit ea nu va mai conta. pentru nimeni și nimic.

Imaginetu nu ești nimic.

Anunțuri

9 gânduri despre “ființă, ființă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s