post mortem


ghemotoace de ciupercuri îmi înfrumusețează grădina sufletului. sunt de culori pale, violet, roz, crem și puțin verde. am stat și le-am privit cum se nasc, cresc și apoi mor.

sunt programată să mor. suntem programați să murim. eu sunt unul dintre sutele de ”planeți” care într-o zi va obosi să tot alerge în jurul aceleiași oribite și mă voi stinge încet, dar sigur. sincer, sunt nerăbdătoare. niciodată nu mi-am dorit să fiu superioasă cuiva prin absolut nimic, dar aș vrea să am acest privilegiu: să aleg când voi muri (și nu va fi foarte târziu).

lichidul interstițial îmi alunecă ușor prin locurile dintre vertebre și îmi dă fiori. uff..simt viața cum îmi curge prin vene, iar petele de sânge de pe albul nuceului meu îmi arată cât de mult mi-a dăunat acest ”simțit de viață”.

Imagine

Dragă V, te rog lasă-mă să-ți pun eu capăt, nu-mi pune tu mie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s