ochii tăi


te-am văzut prima oară în curtea liceului, într-o iarnă, tot zgribulit de frig și roșu în obraji. fulgii din părul tău iubeau să fie acolo, iar vântul rece ce adia afară se juca sublim cu el. ochii tăi m-au fermecat de la prima privire, m-am pierdut în căpruiul-verzui al lor și nu am mai ieșit din acel abis. mi-am mutat privirea puțin mai jos și ți-am întâlnit buzele. nu pot să-ți zic decât că-mi doream enorm de mult să le prind între ale mele și să le simt gustul dulce ca mierea (am aflat asta mai târziu). 

apoi, ceva m-a salvat din abisul ochiilor tăi. poate a fost durerea provocată de tine atunci când am aflat că există cineva mai important decât mine. acel lucru m-a ancorat în realitate mai bine decât a făcut-o orice vreodată… 

Imagine

 

era atât de bine dacă nu-ți credeam ochii…

Anunțuri

2 gânduri despre “ochii tăi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s