morți (II)


o ploaie rece-mi atinge umerii, iar șuvițele rebele mi se lipesc ușor de față. întind mâna și-mi șterg ochii, rimelul și tușul se întind pe obraji desenând o pată neagra, iar ochii încep să mă usture. ce bine că plouă, așa nu o să se vadă că plâng.

tricoul alb începe să devină transparent, iar conturul sutienului se modelează ușor vizibil.

pășesc. pășesc într-o baltă. îmi scot repede piciorul și încer să-mi scutur pantoful. decid să nu-l mai încalț. pășesc în continuare, șchiopătând.

ajung la capătul străzii și tu mă aștepți acolo. din spermă până-n salivă mă chemi spre tine, dar eu nu pot să vin. încă am un cuțin înfipt în spate.

Anunțuri

Un gând despre “morți (II)

  1. O piele mereu dureroasa, un iris mereu incendiat.Un suflet mereu injunghiat. Asemenea adierii unui vand care nu se opreste pe niciun obraz, invierea prin Iubire pare a fi mereu altundeva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s