Realizări


          Acum la (aproape) final de clasa a XII-a îmi fac socoteli. Nu pentru cămin, sau înscrieri la facultate, sau drumul până la Cluj și înapoi, ci pentru voi, colegi, colege, vecini. 

           Adun zâmbete și scad lacrimi, împart râsete și înmnulțesc bucurii, scot de sub radical câte o față tristă și o ridic încer la pătrat, transformând-o într-un zâmbet. 

                 Finalul este sigur, precis, inevitabil, nimic nu-l poate schimba. Mai devreme sau mai târziu va fi aici, iar noi ne vom contopi cu el. Atunci, neantul ne va pune stăpânire pe suflete, pe stări, iar în ceva timp lacrimi vor da năvală peste ochii noștri și vom fi nevoiți să folosim șervețelele sfârșitului, pe care le-am evitat atât de mult. Marea noastră încercare de a ne integra, de a colabora și socializa, de a ne împrieteni unii cu alții va fi testată după acest final, atunci vom fi capabili să vedem dacă ne mai putem numi prieteni, sau doar foști colegi.

                Ploaia va fi mereu acolo pentru noi, pentru a ne spăla păcate, temeri, iluzii, greșeli, certuri. Soarele va fi acolo pentru noi, pentru a ne aduce aminte de câte ori a râs până mușchii stomacului se contractau dureros, iar lacrimi ne curgeau șiroaie. 

               Dragilor, finalul e aproape, finalul e dureros, finalul e în noi, dar și amintirile sunt. 

 

Anunțuri

8 gânduri despre “Realizări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s