(aproape) final de călătorie


mi-am încărcat bateriile şi-am pornit la drum, mi-am luat o valiză cu mine, mi-am îndesat în ea cartea de română, ceva mate şi nişte hărţi. restul locului îl ocupă biologia şi chimia. nu mai am loc în valiză, aşa că în mâna-mi iau o carte şi pachetul de ţigări. cum să plec la drum fără aşa ceva?

urc în tren, iar acesta mă duce cu rapiditate spre o lume despre care mulţi mi-au povestit, puţini au înţeles-o, iar eu…eu nu o cunosc deloc. dar merg, cu emoţii şi lacrimi ce-mi stau în gât gata să dea afară, dar înghit şi le mai ţin acolo până la final. rapiditatea aceasta cu care zburdă trenul mă sperie îngrozitor, simt finalul mult mai aproape de cât l-am simţit vreodată şi nimic, absolut nimic nu-l poate opri. eu ce pot să fac? mă supun lui…

vom ramane mereu impreuna, chiar si separati !.. eu v-am ascuns in suflet, sa nu va pierd! dar ce faci când îţi pierzi sufletul? ce faci dacă atunci când cobori din tren nu-l mai ai sau ajungi la o destinaţie diferită cu un alt suflet?

încă nu ştiu, urmează să aflu.

Imagine

Anunțuri

4 gânduri despre “(aproape) final de călătorie

  1. eu mi-am pierdut sufletul si am incercat sa-l regasesc, am plans impreuna o zi intreaga si la plecare l-am lasat tot acolo, plimbandu-se singur in asteptarea liliacului sa infloreasca. Si stiu sigur ca nu il voi mai cauta niciodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s