atingeri


mi-ai lăsat cicatrici ireparabile pe suflet, dar am trecut cu vederea. îţi simt şi acum respiraţia pe gâtul meu, iar mâna îţi stă, ca de obicei, în parul meu roşcat şi rebel.

mă uit la ochii tăi care mi se par întotdeauna plini de venin, dar astăzi mi se par curaţi, puri, inocenţi. oare asta-i privirea ce o foloseşti şi în preajma ei? oricum, asupra mea are un efect mult mai mare.

ţi-am atins de atât de multe ori obrajii, dar astăzi, astăzi aveau ceva special. erau fini, dar nu acel fin specific, acel fin cu mici imprefecţiuni care-ţi caracterizează obrajii.

mi-e frică. promit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s