închisoarea de cleştar


ţi-am închis gândurile în Închisoarea de Cleştar şi te-am prins de mână. am zburat amândoi într-o galaxie îndepărtată unde durerea nu există, doar acolo ai putut să uiţi de ea.

ai fi putut să fii orice, poate un nerv sau poate o vioară, dar ai ales să fii om, iar asta nu este posibil fără să te doară. a fii om înseamnă durere. din momentul în care aceasta dispare devi oarecum inuman.

ai renunţat la tot, până şi la Sufletul tău, doar pentru un moment cu ea.

Dar ea la ce a renunţat?

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s