poem de stări trecute (1)


ştiu că-i târziu, dar încă mă gândesc la tine.
mi-am omorât astăzi neuronii
încercând să-ţi spânzur amintirea
cu sfoara prezentului.
surpriză.
nu a funcţionat.
– de ce nu vii mai aproape?
– mereu voi fi aici. şi dacă nu voi fi aici, tot aici voi fi.
perluţe-mi trec prin suflet
şi se transformă-n lacrimi,
dar presupun că asta e iubirea.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s