Tudor şi Anna


am cunoscut-o pe Anna într-o zi de primăvară, anul trecut. ţin minte şi acum când i-am văzut prima dată ochii, care-i erau împletiţi cu durere. era îmbrăcată în alb şi avea părul castaniu, desprins pe spate, puţin ondulat. 

a adormit o dată cu capul pe umărul meu şi de atunci am ştiu că vreau ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când somnul îi dă târcoale genelor. părul îi mirosea a mere verzi (mai târziu aveam să aflu că era de la balsamul cu care-şi îngrijea părul), iar aerul scotea un sunet ciudat când îi ieşea pe nas. 

atunci, în ziua aceea, eram doar viitori prieteni.

acum, nu mai suntem nimic.

mi-a zis aşa:

-Tudor, fă-ţi bagajele şi pleacă.

şi aşa am şi făcut, mi-am luat hainele şi-am plecat din casa noastră.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s