Tudor şi Anna (2)


înainte să-mi fac bagajele şi să plec, cu mult înainte de asta, am iubit-o pe Anna. nu acea iubire  cu care este obişnuită lumea, ci iubire pe bune.

vroiam să-mi petrec toate minutele din zi alături de ea, să îi mângâi părul castaniu în fiecare dimineaţă şi fiecare seară, să o văd cum îşi pune o şuviţă de păr după ureche înainte să-şi atingă buzele perfecte de cana de ceai înfierbântată.

eram doi oameni care străbăteau străzile Bucureştiului şi adormeau în parcuri, fumând joint-uri şi desfăcând doze de bere pe care le beau doar pe jumătate.

prima dată când am sărutat-o pe Anna a fost într-o zi de noiembrie, 1. ploua afară, iar ea se juca cu bentiţa ei roşie ce şedea liniştită în părul ei puţin cârlionţat de la stropii de ploaie. m-am uitat la ea şi am văzut acolo tot ceea ce lipsea în mine, dar atunci nu am ştiut cât aveam să o iubesc.

am prins-o de mână şi am tras-o spre mine. ea nu s-a ferit, a intrat în jocul de-a iubiţii, iar atunci i-am prins capul între mâini şi am sărutat-o. brutal. nu ştiu de ce, dar am sărutat-o brutal. am sărutat-o ca şi cum acela ar fi fost ultimul sărut, dar în seara aceea din noiembrie nu ştiam ca aveau să mai fie şi altele.

nu am vorbit niciodată despre acel prim sărut, chiar dacă aş fi vrut să îi spun că a fost singurul sărut de care m-am bucurat vreodată.

acum, când o sun…

acest număr nu este alocat…

Anunțuri

3 gânduri despre “Tudor şi Anna (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s