Tudor și Anna (3)


ne-am trezit odată amândoi în mijlocul a ceva ce oamenii numesc dragoste. noi credeam că ne jucăm. eram dezbrăcați și râdeam de fiecare sărut ștrengar ce eu îl așezam pe sânul ei stâng, iar părul ei castanui îmi tot juca feste și-mi intra în ochi.

mama mereu mi-a spus că e o fată bună, poate prea bună pentru mine, dar eu nu i-am dat crezare și nu-i dau nici acum.

atunci avea zâmbetul acela cristalin pe buze, iar eu mă jucam mereu cu obrajii ei. și după cei doi ani petrecuți împreună ca prieteni, iubiți, amanți, și totuși nimic, i-am zis-o:

– te iubesc.

– nu prostuțule, nu mă iubești. e doar o iluzie. iubirea înseamnă moarte, iar noi doi vom trăi veșnic, mi-a spus și a început să umple camera de râsul acela zgomotos care-mi mângâia timpanul.

ea nu m-ai iubit, dar eu am făcut-o și avea dreptate, iubirea înseamnă moarte. de aceea astăzi sunt mai mult mort decât viu.

mulțumesc Anna.

Anunțuri

3 gânduri despre “Tudor și Anna (3)

  1. Hm, interesant mod de a privi iubirea… dar cam are dreptate Anna… iubeşti, şi cum toate au un sfârşit şi iubirea va avea… deci înseamnă moarte. „nu prostuțule, nu mă iubești. e doar o iluzie. iubirea înseamnă moarte, iar noi doi vom trăi veșnic” – superbă frază!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s