confesiuni de august (2)


mi-ai sfâșiat carnea de pe oase și m-ai lăsat să merg singură prin soarele ăsta ce-mi usucă scheletul.

mi-am promis că nu o să mai privesc atât de adânc în ochii tăi, dar de fiecare dată nu reușesc să fac asta…de fiecare dată mă pierd în adâncul lor și nimic nu mă poate scoate de acolo. parcă aș fi pe o pajiște, cu un miros puternic de iarbă proaspăt cosită…da, asta mă face să mă gândesc la Lev și Levin al lui, dragul de el. Kitty l-a refuzat, la fel cum tu îmi refuzi și negi existența, dar deja e prea mult Tolstoi pentru o singură noapte.

merg să dorm, Îngerii mă așteaptă.

astăzi nu te mai iubesc. deloc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s