regressus ad uterum


sunt un fel de paranteze
cele care ne despart și
ne apropie
depinde cum sunt așezate.

m-aș întoarce în uterul mamei
ce fuma pe atunci LM superlight
și mânca în disperare supă de teiței
și te-aș lua și pe tine în
primordialitatea noastră,
dar ar deveni trivial.

eu vreau obscenitate și puțină
indeceță și ziduri care
să se apropie neîncetat de noi
să ne zdrobească trupurile și
să devenim suflet – – –
un suflet, fum, abur

dar acele paranteze nu mă lasă,
trag de ele zi și noapte și
stau neclintite…
mișcarea nu mai există

Imagine

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s