e mizerie și la mine, Ratzone


Nu mai avem ce să ne spunem. De mult timp nu mai avem ce să ne spunem. Mi-am ars neuronii încercâd să fac conexiunea să meargă, dar tu nu ți-ai ars nici unul, nu pentru mine. Renunț și eu la luptă, încet și sigur.

Recunosc, o să-mi fie dor de orele pierdute în conversațile cu tine, de râsetele ce-mi (aproape) spărgeau difuzorul telefonului sau de felul în care ne făceam unul pe celălalt să căscăm. Totuși, mi-e teamă că nimeni nu o să poată să devină ce ai fost tu, dar mereu o să am amintirea ta.

Și da, am ajuns în punctul în care îți iubesc amintirea și nu pe tine cel de acum.

O să-mi fie dor de privirea ce-mi ucidea fiecare centimetru din piele și-l făcea al tău. O să-mi fie dor de tine mușcându-mi brutal buza de jos.

Imagine

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s