6935 de zile, 1825 de zile


Stăteai culcat lângă mine când mi-a bătut inima pentru prima dată. Nu eram un bebeluș, aveam deja 6935 de zile. Ai venit cu un zâmbet și i-ai dat voie inimii mele să bată i-ai dat restart cu zâmbetul tău și atunci am simțit cum îmi curge prim vene iubirea. Ai alergat și încă alergi prin venele mele și mereu ajungi la inimă. Pleci și te intorci iar și iar, dar niciodată definitiv. Ți-am spus că nu o să ne avem niciodată, nu o să ne ținem de mână la nici măcar un apus și nici o lună avortată nu se va naște în privirile noastre. Eu sunt C. iar tu ești S., suntem prea departe unul de celălat și totuși atât de aproape.

Ne despart 1825 de zile și de fiecare dată când vin spre tine cu o oră sau două, tu pleci mai departe cu o oră sau două. Nu o să ajung niciodată lângă tine, iar dacă te-ai întoarce tu spre mine, eu n-aș mai exista.

Mai bine pleci, de tot. Nu la o bere sau la un film, nu. Anulează-ți existența.

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s