– p o e z i e –



am uitat demult cum
îți crește și descrește pieptul
și-am început să-mi amintesc
cum e să ai cioburi în ochi
și iederă otrăvitoare în suflet.

mi-am uitat cotierele și genuncherele
acasă când te-am cunoscut,
și mi-ai dat impresia că nu voi avea niciodată
nevoie de ele,
dar acum sunt mai julită ca niciodată.

nu am nici pansament și
nici rivanol. aș
folosi și spirt -nu are cum să
doară mai tare-
dar de ce să-mi vindec eu
rănile?
de ce să vindec rănile?
după ce vor fi vindecate
cineva va face altele noi.
sunt într-un cerc
și nu știu
ce mă poate
scoate din e
l.

lângă tine mi-am pierdut poezia,
dar acum mă pot transforma în ea.

tumblr_mciuaiVaHg1rjdka8o1_500

Anunțuri

2 gânduri despre “– p o e z i e –

  1. Am uitat demult… și nu-mi mai amintesc,
    Cuvinte care scad, cuvinte care cresc,
    Am uitat să scriu, tot ceea ce citesc,
    Am uitat să simt, că încă mai iubesc.
    Văd luna între nori și nu știu ce înseamnă,
    Dacă să mă bucur sau doar să-mi fie teamă.
    Dacă să mă bucur când vântul mă răsfață,
    În dimineți de vară când marea e de gheață.
    Am uitat demult dar parcă-mi stă pe buze,
    O veche simfonie în glasul unei muze,
    Tăcerea unei șoapte din depărtata lume,
    Am uitat demult să te mai strig pe nume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s