lună, lacrimi şi vanilie


luna îşi face apariţie
pe cerul nopţii mele şi cel
mai ciudat lucru e că
ea nu mai este astrul
nostru suprem. şi-a pier
dut din valență și nu-mi
mai dă târcoale sufletului
cum o făcea demult.

uită-te în ochii mei și
vezi cum se stinge ușor
lumina din ei și
jur că e din cauza
ta.

lumina lunii se transformă-
n lacrimi ce-mi umplu
colțurile interioare ale ochilor
și se revarsă ca niște furtuni
pe obrajii mei.

simt tot mai puțin miros
de vanilie și asta înseamnă
că te îndepărtezi.
încet și
sigur.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s