La ultima întâlnire cu Diavolul…


La ultima întâlnire cu Diavolul l-am rugat să mergem împreună, să fim doar noi și să nu ne deranjeze nimeni. Nu a vrut. A zis că-i prea devreme, că încă nu mă poate prezenta părinților (Doamna și Domnul D.), că-i e frică de o relație stabilă și că mai vrea să ne jucăm puțin înainte de a pune bazele la ceva solid.

Am fost de acord, îmi place să mă joc, îmi place să-mi dea târcoale când îmi e lumea mai dragă și să-mi instaleze starea aia dă depresie, dă nașpa, dă … draci. Așa-mi amintește că există. Da eu nu mă supăr, că-s fată bună și trec multe lucruri cu vederea de fiecare dată.

Săptămâna trecută a fost plecat în străinătate și m-am simțit tare singură, dar după 4 cuie l-am sunat eu și i-am declarat iubirea. El tot nu m-a iubit, nici în momentul ăla, când știa că o să uit tot până a doua zi.

De la ultima întâlnire cu Diavolul a trecut peste un an, nu l-am mai văzut, nu l-am mai atins, nu l-am mai…Doar vorbim la telefon, o dată, de două ori pe săptămână. Și e ok. Îmi fute creierii și așa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s