Jurnal

Ziua 7 – ultima zi

am ajuns la final. în sfârșit. a fost cea mai lungă așteptare din viața mea. mă simt bine…

tu ești din nou aici, iar sufletul meu e complet.

sper că această metamorfoză te-a ajutat, iar acum ești la stadiul complet de dezvoltare.

sper că inima ta a ajuns la stadiul complet de dezvoltare, sper că e imună…imună la ea, imună la orice.

ultima zi – dar poate nu cea din urmă. se pare că până la urmă acest Jurnal a avut doar 7 zile, spre marea mea fericire.

 

îți mulțumesc că m-ai făcut să învăț să trăiesc fără tine, chiar și 7 zile.

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ziua 6

ei bine, friend, să știi că…nu știu. astăzi am așteptat cu disperare să-mi sune telefonul, să am un apel pierdut sau ceva, deși știam că nu se va întâmpla.

am devenit un alt om”, mi-ai spus ieri, cu vocea ta senină.

pentru mine rămâi la fel. tu, pur și simplu tu.

ai grijă te tine..și, sper să ne vedem curând.

e o lume nebună, babe.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

A doua jumătate din ziua 5

fericită? hmm..mai degrabă surpinsă. am vorbit… da.. mi-ai redat zâmbetul, dar finalul dialogului a fost devastator:

-vorbim..

-când?

peste o săptămână..

-ce? peste o săptămână cel mult, nu?

da,..peste o săptămână cel puțin.

și apelul s-a întrerupt.

aș vrea să avem o discuție sinceră, cât se poate de normală, dar nimic între noi nu e normal. credeam că acest ”Jurnal de 7 zile”, va avea chiar 7…dar se pare că nu e așa.

–––––––––––––––––––––––––––––––

Prima jumătate din ziua 5

subconștientul nopții mi-a umplut capul de imagini cu fața ta drăguță, iar eu, prostuța de mine, am crezut că e adevărat. nu știu cât mai pot rezista fără să te văd, să te aud…dar dacă nu voi mai fi când vei veni înapoi, îți las acest jurnal sincer și plin de sentimente, gălușcă mică.

în cel mai rău caz, ne vedem în neființă. așa cum mi-ai promis.

acum…sunt extrem de vulnerabilă.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ziua 4

parcă încep să te uit. sau doar m-am obișnuit cu lipsa ta? nici măcar prietenii nu-mi aduc aminte de tine… doar câte o melodie.

știi?… chiar m-am gândit la tine zilele trecute, dar nu știu cât mai rezist fără tine.

între sufletele noastre există un fir ivizibil. indiferent de distanță, dacă îl miști, voi fi alături de tine”- sper că e valabil și pentru noi.

acum îți las ființa în pace și liniște, nu o să mă mai gândesc la ea. știu că trebuie să mă eliberez de tine.

te iubesc.

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ziua 3

nu cred că pot formula nimic coerent…pur și simplu nu ești aici, cu mine. deloc. nici măcar spiriluat… nu-ți mai simt nici măcar suflul, nimic din mine nu te mai simte.

așteptarea este tot mai grea…secundele-mi devin ore, viața îmi devine moarte…imaginea ta trecătoare îmi spulberă privirea. vino înapoi, te rog.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ziua 2

îmi este extrem de dor de tine. îmi e dor de vocea ta, străină acum mie.. îmi e dor…extrem de dor. mă simt ca o micuță fetiță ce și-a pierdut păpușa preferată… îți simt mult prea tare lipsa… te rog, întoarce-te.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Ziua 1

-deocamdată nimic concludent.

-stare exagerată de nevoie, nevoia de a-i auzi vocea.

-sper să treacă repede…

Anunțuri

6 gânduri despre “Jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s